Ce este de fapt comunicarea?

 

 

Ia mereu în calcul aspectele “ascunse” al comunicării

 

 

 

Elementele care definesc comunicarea

Comunicarea este, în principiu, un transfer de informații între indivizi sau grupuri. Aceasta implică un:

transmițător (cel care deține informația și dorește să o transmită),

receptor (cel care primește informația),

mesaj (informația care se dorește a fi transmisă)

canal (mediul prin care informația este livrată, de exemplu prin telefon, pe suport de hârtie)

cod (un set de reguli cunoscut de ambii, atât transmițător cât și receptor, folosit pentru a transmite mesajul, de exemplu: limbajul)

feedback (un răspuns din partea receptorului după primirea mesajului; de exemplu: o emoție provocată de primirea unor vești)

 

Comunicarea verbală și non-verbală

De obicei ne referim la comunicare ca la un schimb oral sau în scris de informații. Utilizarea de sunete sau text pentru a transmite un mesaj se numește comunicare verbală.

Cu toate acestea, mai mult de 70% dintr-un mesaj este transmis prin mijloace non-verbale (tonul vocii, expresia, gesturile, îmbrăcămintea, apropierea de receptor etc.). Încercați să vă imaginați că pisica din imagine spune: "Sunt atât de fericită pentru asta!". Aveți impresia că cea care transmite mesajul în mod verbal este chiar atât de fericită? Sau este mesajul non-verbal prea puternic pentru ca tu să crezi că ea este fericită?

Comunicarea este adesea considerată ca inevitabilă. Este imposibil să nu comunici! Chiar dacă nu spui sau scrii ceva, comportamentul tău, modul în care te îmbraci, modul în care șezi sau stai în picioare, toate astea transmit unele mesaje. Chiar dacă te izolezi complet de restul lumii tot comunici, spunând: "Nu vreau să mă întâlnesc cu nimeni!". Lucrurile pe care le faci, modul în care te comporți, expresia feței tale, contactul vizual și tonul vocii, fiecare dintre acestea ”spune" ceva celeilate persoane. Și, mai important, toate acestea pot fi interpretate greșit.

Ține minte, nu doar ceea ce spui este important, cum o spui este de multe ori mai important!

 

Dimensiunile comunicării

Mai mult decât atât, chiar referindu-ne la comunicarea verbală, dacă analizăm puțin procesul, vom observa că de fiecare dată când comunicăm ceva, nu transmitem doar un mesaj. Luați ca exemplu următoarea comunicare ce se desfășoară la locul de muncă între un superior și un angajat:

Poate vi se pare destul de simplu: o persoană observă că o altă persoană a sosit târziu. Ei bine, aceasta este doar o parte obiectivă a mesajului. Intrând mai adânc în sensul acestui mesaj, observăm, de asemenea, că persoana transmite și alte informații. Pentru ca lucrurile să fie mai clare, ne vom referi la persoana care intârzie cu ”el”, iar la persoana care îl mustră cu ”ea”. În primul rând, mustrându-l ea subliniază faptul că îi este superioară, astfel încât ceva despre relația dintre cei doi este, de asemenea, transmis. În al doilea rând, spunând acest lucru ea, de asemenea, afirmă că nu este mulțumiă de faptul că el a întârziat și nu ar trebui să se întâmple din nou, astfel un apel la acțiune este transmis. În sfârșit, ea spune și ceva despre ea însăși și anume că nu este foarte tolerantă cu oamenii care nu sunt punctuali.

Ceea ce noi considerăm de regulă că reprezintă ”un mesaj”, constituie de fapt patru mesaje:

unul obiectiv: “Am observat că ai întârziat!”;

o atitudine față de situația în cauză: “Nu îmi place când oamenii întârzie!”;

un apel la acțiune: “Te rog să nu mai întârzii altădată!”;

ceva despre relația dintre ei: “Sunt superiorul tău!”;

De ce este important să știi despre aceste lucruri? Ei bine, știind că în comunicare nu este niciodată vorba despre doar un mesaj și că transmitem o mulțime de mesaje, chiar dacă asta nu este neapărat intenția noastră, ne face mai conștienți de ce greșeli pot fi făcute, unde pot apărea neînțelegeri și motivele pentru care ele apar.

Să ne imaginăm că atitudinea noastră față de un coleg nou este neutră și nu ne angajăm cu el în nici un fel de conversație. Nimic rău nu poate veni din asta, nu? Ei bine, nu chiar! Această persoană poate interpreta tăcerea noastră ca un semn de ostilitate și poate avea impresia că ne displace, așa că se va comporta în consecință. Practic nu am greșit cu nimic, dar pentru că sunt mai multe aspecte pe care comunicarea le implică, există acum tensiuni între noi.

Un alt exemplu potrivit ar fi următoarea situație: cerem unuia dintre voluntarii organizației tale să ne aducă un capsator. Simplu, nu? Ei bine, din nou, nu chiar! Deși mesajul pe care îl transmitem este că avem nevoie de un capsator, spunem, de asemenea, ceva despre relația noastră. Având în vedere că el este un voluntar nou, el poate înțelege din mesajul nostru că, deoarece numai ce s-a alăturat echipei, l-am considerat ca fiind inferiorul nostru. Astfel, tensiunile cresc din nou, fără ca emițătorul să știe de ce.

Să ne gândim la ceva ce, probabil, cu toții am făcut la un moment dat: să întârziem la o întâlnire. Putem ajunge acolo cu cele mai bune intenții, dar acest lucru nu va împiedica cealaltă persoană implicată să se gândească la faptul că acea întâlnire nu contează pentru noi, deoarece nu ne-am străduit ca măcar să ajungem la timp. Chiar fără a fi acolo, am comunicat acelei persoane un lucru negativ, iar acest lucru va afecta, cel mai probabil, interacțiunea următoare cu ea.

Pentru toate acestea și multe alte situații care nu au fost abordate aici, este foarte important ca atunci când comunicăm să luăm în considerare diferitele aspecte ale procesului și să ne asigurăm că toate mesajele pe care le trimitem nu pot fi interpretate greșit.

 

 

Nu doar ce spui e important! Cum spui ceva e la fel sau poate chiar mai important!